S-a terminat inca o campanie electorala! Multi m-au intrebat de-a lungul ei de ce nu scriu mai des pe blog sau de ce nu incerc sa fac mai multa activitate on-line. Raspunsul e simplu, pentru ca mi-am facut doar treaba. Atata timp cat mai bine de un an, cat am fost europarlamentar, am incercat sa comunic cat mai mult cu voi, avand agenda saptamanala on-line si tinandu-va la curent cu ceea ce fac in PE, prin intermediul blogului, m-am gandit ca, pentru majoritatea dintre voi, nu ar putea sa fie decat plictisitor sa descriu ceea ce fac in campanie.
Am declarat de cateva ori ca, din punctul meu de vedere, campanie reusita poti sa faci doar o data, atunci cand esti ales. Daca pe durata mandatului nu ai reusit sa faci destule si sa te faci cunoscut macar in zonele de tinta ale electoratului, nu te ajuta cu nimic sa te agiti in campanie. In afara de votul politic, nu prea ai sanse sa iei si alte voturi.
In ultima luna m-am zbatut si eu prin tara si am trecut prin locurile pe unde am tot fost de cand sunt europarlamentar. Mi-am ales judetele extrem de atent, nu numai dupa locurile unde am avut birouri de reprezentare, ci si dupa sprijinul primit din partea lor. Astfel, am participat la diverse evenimente si dezbateri si am incercat sa transmit in continuare un mesaj pe mediu, intr-o Romanie unde problemele reale rareori se regasesc in politica partidelor.
Dupa cum m-am asteptat, aceasta campanie a vorbit despre orice, mai putin despre Europa. Din pacate, credem in continuare ca sursa vietii se opreste la granitele Romaniei, iar in afara de ideile, problemele si dezbaterile noastre altceva nu mai conteaza. Am avut cel putin trei candidati, care nici macar o data n-au zis de ce candideaza si eventual ce vor sa faca dupa ce vor fi alesi si toti trei au fost alesi. Am avut subiecte dezbatute pe politica interna, politica interna si politica interna.
Desi pare destul de pesimist ce scriu eu acum, eu mi-am incheiat campanie intr-o stare de spirit extrem de buna. Am reusit sa ma mentin si in aceasta campanie pe linia impusa de mine, am reusit sa nu deviez foarte des de la ideile si proiectele mele, am reusit sa fac o campanie prin care aproape toti din jurul meu au crezut ca am sanse reale sa intru, intr-un cuvant am avut o campanie optimista.
Am avut onoarea de a avea un fost ministru al culturii din Danemarca langa mine, coleg cu mine in Comisia ENVI, care a venit sa ma sustina, chiar daca avea lupte grele acasa, pentru realegerea in PE. M-am bucurat sa fiu recunoscut de oameni simpli, in mai multe localitati din tara si am primit incurajari din cele mai neasteptate locuri, de la personalitati politice, dar si din afara politicii.
Unul dintre cele mai frumoase momente din aceasta luna a fost seara petrecuta la Verde Caffe, la a doua editie a Premiilor pe Mediu, unde foarte multi oameni mi-au zis ca merg la vot pentru mine. Am simtit ca eforturile mele sunt apreciate, chiar daca majoritar de persoane care lucreaza pe acest subiect.
Ieri m-am dus la sediu, sa imi fac pana la capat datoria. A fost ultima bucata dintr-o campanie cu parti bune si rele, a fost ultima pagina dintr-un capitol extrem de tumultuos, petrecut in ultimele cateva luni si unde rolul de figurant in scenariul altora cateodata n-a fost tot timpul unul foarte usor pentru mine.
Rezultatele m-au dezamagit extrem de mult. Sigur ca nu ma asteptam sa luam atata ca sa intru si eu in PE, dar nu ma asteptam nici sa fim cu atat de mult sub pragul psihologic de 20 de procente. Insa oricat de rele ar fi aceste rezultate, am invatat ca intr-o democratie, rezultatele nu se comenteaza, ci se accepta. Fiecare dintre noi trebuie sa-si asume partea lui din aceasta nereusita. Eu, in totalitate, imi asum acest esec, mai ales ca in fata mea e cel mai greu sa ma justific. Nu e simplu sa accepti realitatea, care nu coincide cu viziunea proprie, dar in momente de acest gen nu invatam nimic, daca cautam vinovatul oriunde, mai putin in propria ograda. Dupa o perioada in care am avut sansa sa vorbesc mult, trebuie sa urmeze o perioada de reflectie, analiza trebuie sa fie una rationala si critica, iar rezultatele ei trebuiesc acceptate ca atare.
Oficial inca nu, dar cel putin sentimental, imi inchei azi mandatul de un an si cateva luni in PE. Am atat de multi oameni carora trebuie sa le multumesc ca imi este greu sa si incep acest lucru. J Cu siguranta, pentru mine a fost un mandat reusit, pentru ca am reusit sa invat foarte multe. Din punctul de vedere al mediului sau politic ramane sa vedem cat de reusit a fost mandatul meu, dar imi place sa cred ca au existat cativa oameni, care s-au simtit reprezentati de mine.
Continui sa cred ca nu exista o granita intre principiile politice si principiile din viata noastra de zi cu zi, consider in continuare ca politicianul este in primul rand un cetatean simplu, iar abia dupa aceasta orice altceva. Pentru un om constructiv, nu pozitia politica, nu functiile conteaza , ci proiectul in care crede. Iar eu cred ca merit, meritam un mediu mai curat, o natura mai respectata si un viitor mai incurajator.
Am multe decizii de luat in urmatoarele zile, insa cred ca din fericire PE-ul m-a contaminat ireversibil cu activismul pentru mediu, iar in viitor exact in acest context veti auzi de mine.
O sa continui sa va tin la curent cu proiectele mele si cu directiile din viata mea. Cred ca dupa ce relatia reprezentant-alegator dispare, proiectele castiga o credibilitate in plus.
In final, daca tot e sfarsit de capitol, nu-mi ramane altceva decat sa va multumesc pentru tot.
