PSD, ori se reformează, ori dispare. Titus Corlățean nu e viitorul, e trecutul prăfuit

PSD, ori se reformează, ori dispare.

Să ne înțelegem din start: Titus Corlățean nu are nimic de-a face cu restructurarea PSD. Este produsul acelei generații de politicieni care au transformat partidul într-un sinonim al aranjamentelor de culise, al imunităților folosite pe post de scut și al promisiunilor fără acoperire. Oricât de elegant ar fi discursul, trecutul politic nu se șterge cu buretele.

PSD nu mai are luxul de a recicla aceleași figuri compromise și de a spera că electoratul va uita. Nu, românii n-au uitat. Iar AUR e dovada vie că nemulțumirea față de clasa politică tradițională fierbe și caută o supapă. Dacă PSD rămâne captiv vechii gărzi, acea supapă se va transforma într-un tsunami electoral care îl va mătura.

Este nevoie de o reformă reală, nu de cosmetizări ieftine. Partidul trebuie să se scuture de toată tagma vechilor corupți și să deschidă larg ușa pentru oameni tineri, curați și competenți. Exemple precum Victor Negrescu arată că există resursă umană de calitate — educată, conectată la Europa, capabilă să construiască politici coerente. Și nu e singurul. Problema e că asemenea oameni sunt ținuți pe tușă, în timp ce vechile fețe continuă să ocupe locurile eligibile.

PSD are de ales: ori se leapădă, public și irevocabil, de trecutul toxic, ori se pregătește să fie înghițit cu totul de AUR și de valul radicalizării politice. În politică, la fel ca în viață, cine rămâne agățat de trecut nu are viitor.