Când tragedia devine afiș electoral: publicitatea toxică a AUR pe spatele celor din Broșteni
Când tragedia devine afiș electoral: publicitatea toxică a AUR pe spatele celor din Broșteni
Zilele acestea, în Broșteni, județul Suceava, oameni simpli, gospodari, își adună din noroi viața distrusă de ape. În loc să-și plângă în tăcere necazul, s-au trezit înconjurați de camere de filmat, drapele și figuri zâmbitoare în tricouri cu sigla AUR. În loc de compasiune discretă și ajutor real, au primit un spectacol politic. Un turneu de imagine pe ruinele propriilor case.
Este toxic — nu doar imoral — ca un partid politic să transforme suferința unor oameni în mijloc de promovare. Așa cum a făcut AUR, în frunte cu George Simion și cu propaganda intensă condusă online de apropiatul său, Georgescu. Nu e vorba de ajutor aici, ci de imagine. De click-uri. De voturi.
Dacă ar fi vrut să ajute cu adevărat, ar fi venit fără fanfară, fără camere, fără tricouri cu sigla partidului. Ar fi fost acolo în liniște, cu mâinile în noroi, nu cu telefonul pe „live”. Nu ar fi avut nevoie de reflectoare, ci de uneltele muncii. Nu de drapel, ci de saci de ciment. Ar fi donat bani în tăcere sau ar fi cumpărat materiale de construcție în loc să investească sume colosale în publicitate online, în clipuri regizate și în strategii de PR pe suferința altora.
Realitatea e simplă: în loc să pună umărul la reconstruirea vieții celor din Broșteni, AUR a pus reflectorul pe sine. Tragedia a devenit pretext pentru afișe electorale mascate. Este un gest care spune multe despre felul în care acest partid înțelege solidaritatea: ca oportunitate de imagine, nu ca act de umanitate.
Este greu să nu te întrebi: câte materiale de construcții s-ar fi putut cumpăra cu banii investiți în reclamele de pe Facebook, în dronele care filmează „ajutoarele”, în bannerele online care rulează portretele liderilor de partid? Câți oameni ar fi putut fi ajutați sincer, fără etichetă politică, fără propagandă?
Compasiunea nu se măsoară în vizualizări și nici ajutorul în like-uri. Când un partid ajunge să se promoveze pe spinarea tragediei altora, nu mai vorbim despre politică, ci despre cinism pur. Și, poate, despre lipsă de caracter.
Oamenii din Broșteni nu au nevoie de imaginea nimănui. Au nevoie de ajutor, concret și tăcut. Au nevoie de materiale, de alimente, de reconstrucție. Nu de politică, nu de logo-uri, nu de poze cu lideri de partid în tricouri galbene. Adevărata solidaritate nu se postează pe Facebook.