Cât plătim pentru laptele lui Grindeanu? Despre economia României și vaca de muls

Cât plătim pentru laptele lui Grindeanu

Tocmai am urmărit conferința de presă a lui Sorin Grindeanu, iar printre obișnuitele declarații tehnocrato-populiste, o comparație mi-a atras atenția: economia României este „ca o vacă de muls”. Pitoresc, dar profund revelator. Și, sincer, m-a făcut să mă întreb: cât își mai permite România să plătească pentru un litru din acest lapte pe care îl oferă „vaca” lui Grindeanu?

Pentru că, în spatele metaforei, se ascunde o realitate dureroasă: România nu doar că mulge vaca, ci o face la un preț din ce în ce mai mare, ineficient și risipitor. Iar dacă ne uităm la cifrele economice – investiții publice prost direcționate, contracte umflate, infrastructură învechită sau neterminată, salarii nesustenabile în aparatul bugetar – începem să înțelegem că nu laptele e problema, ci costul întreținerii vacii.

Laptele este scump, dar nu din cauza vacii

România produce – avem resurse, avem oameni muncitori, avem companii private care se zbat în ciuda birocrației. Dar statul, în forma sa actuală, este o vacă greoaie, hrănită cu fonduri publice din ce în ce mai consistente, fără un randament real.

Plătim proiecte neterminate. Plătim „investiții” care se dovedesc a fi doar experimente administrative. Plătim „reforme” doar pe hârtie. Plătim pentru a întreține un aparat public obez, ineficient și din ce în ce mai costisitor. Iar rezultatul? Laptele pe care-l primim – adică serviciile publice, infrastructura, dezvoltarea economică – nu justifică sub nicio formă cât dăm pe hrană, pe adăpost și pe medicul veterinar al acestei vaci.

E timpul să schimbăm dieta vacii

Răspunsul nu este să cerem mai mult lapte, cum adesea ni se sugerează prin promisiuni electorale și bugete umflate artificial. Răspunsul este să schimbăm complet modul în care hrănim această vacă.

Trebuie să regândim:

• cum investim banii publici, cu accent pe eficiență și impact real, nu pe clientelism;
• cum selectăm și evaluăm proiectele de infrastructură, cu criterii clare de performanță;
• cum arată aparatul bugetar, care ar trebui să fie suplu, eficient și digitalizat, nu captiv intereselor de partid.

Nu mai putem hrăni o vacă ce costă 10 lei pe zi pentru a ne da un litru de lapte de 2 lei. E absurd, e nesustenabil, și e ceea ce trăim astăzi.

Concluzie

Dacă Grindeanu vede economia ca pe o vacă de muls, ar trebui să știe că orice gospodar adevărat se uită întâi la raportul între cât costă vaca și cât lapte oferă. Iar în cazul României, laptele e deja prea scump.

E timpul să schimbăm gospodarul sau, cel puțin, să-i luăm găleata din mână și să începem să gândim ca niște fermieri responsabili. Nu doar să mulgem vaca, ci să avem grijă de ea cu cap – și mai ales, să nu ne mai lăsăm păcăliți cu metafore atunci când realitatea economică urlă de-a dreptul.