Domnule Sorin Grindeanu, invata ce este recesiunea tehnică și de ce nu e sfârșitul lumii
Ce este recesiunea tehnică și de ce nu e sfârșitul lumii
O recesiune tehnică este definită, în mod uzual, ca două trimestre consecutive de scădere a Produsului Intern Brut (PIB). Este o convenție statistică folosită la nivel internațional pentru a semnala o contracție a activității economice. Nu este echivalentă cu o criză profundă, nu implică automat colaps financiar și nu înseamnă că economia „merge într-un drum greșit” în mod structural.
Economiile moderne funcționează în cicluri: perioade de expansiune sunt urmate, inevitabil, de perioade de ajustare. Uneori aceste ajustări sunt chiar necesare pentru a corecta dezechilibre acumulate anterior — inflație ridicată, deficit bugetar excesiv, deficit de cont curent sau creștere accelerată a datoriei publice.
Recesiunea tehnică: o etapă previzibilă într-un proces de corecție
Domnule Sorin Grindeanu,
Atunci când ani la rând creșterea economică este alimentată în principal de consum susținut prin deficit bugetar și împrumuturi, este de așteptat ca la un moment dat să apară o perioadă de frânare. O astfel de încetinire nu este o surpriză, ci o consecință logică a necesității de a readuce finanțele publice pe un traseu sustenabil.
Creșterile accelerate bazate pe:
- majorări succesive de cheltuieli publice,
- extinderea aparatului administrativ,
- împrumuturi constante pentru finanțarea consumului,
produc, pe termen scurt, cifre bune. Dar pe termen mediu și lung generează presiuni asupra:
- dobânzilor,
- ratingului de țară,
- stabilității monedei,
- capacității statului de a se finanța la costuri rezonabile.
O perioadă de ajustare — chiar dacă statistic apare drept „recesiune tehnică” — este uneori prețul necesar pentru a evita o criză reală și profundă.
De ce măsurile de echilibrare sunt necesare
Reducerea deficitului bugetar și restructurarea cheltuielilor nu sunt opțiuni ideologice, ci condiții pentru:
- Credibilitate în fața instituțiilor financiare internaționale
Investitorii, agențiile de rating și instituțiile europene analizează în primul rând disciplina fiscală. Fără credibilitate, costul împrumuturilor crește, iar presiunea asupra bugetului devine și mai mare. - Evitarea spiralei datoriei publice
Creșterea economică bazată pe datorie și consum public este întotdeauna limitată. Nicio țară nu poate fi împrumutată la nesfârșit pentru a finanța expansiunea aparatului administrativ și creșteri de cheltuieli fără acoperire structurală. - Stabilitate macroeconomică
Ajustările la timp sunt preferabile ajustărilor forțate de piețe. Când piețele impun corecția, costul social și economic este mult mai mare.
Creștere economică sănătoasă vs. creștere bazată pe consum și datorie
Există o diferență esențială între:
Creștere nesustenabilă:
- alimentată de consum pe credit;
- bazată pe deficit bugetar ridicat;
- susținută de angajări și cheltuieli publice excesive;
- vulnerabilă la șocuri externe.
Creștere sănătoasă:
- bazată pe investiții productive;
- susținută de competitivitate și exporturi;
- fundamentată pe productivitate, nu pe împrumut;
- susținută de un aparat administrativ eficient, nu supradimensionat.
Pentru a ajunge la a doua variantă, restructurările și reducerile de cheltuieli sunt inevitabile. Nu poți vorbi despre „creșteri economice sănătoase” dacă refuzi ajustările structurale necesare.
Ajustarea nu este pedeapsă, este responsabilitate
Este firesc ca măsurile de consolidare fiscală să fie nepopulare. Reducerea risipei, eficientizarea administrațiilor și restructurarea aparatului bugetar ating interese directe. Însă alternativa — perpetuarea unui model bazat pe datorie și expansiune artificială a consumului — duce inevitabil la reculuri mai severe.
Nimeni nu va finanța la infinit o politică de cheltuieli care nu produce valoare economică proporțională. Piețele financiare reacționează la cifre, nu la discursuri politice.
Concluzie
O recesiune tehnică nu este sfârșitul lumii. Este, adesea, un semnal că economia se ajustează după o perioadă de dezechilibru. Dacă măsurile adoptate urmăresc:
- reducerea deficitului,
- creșterea eficienței administrative,
- limitarea datoriei publice,
atunci etapa actuală poate reprezenta o tranziție necesară către o economie mai solidă.
Creșterea reală și durabilă nu vine din împrumuturi nesfârșite și din extinderea aparatului public, ci din disciplină fiscală, investiții productive și reforme structurale asumate. Abia după ce aceste condiții sunt îndeplinite putem vorbi credibil despre dezvoltare sănătoasă pe termen lung.