Ilie Bolojan și Presa: O Relație în Răcire. Cauze, Consecințe și Întrebări Deschise

Ilie Bolojan și Presa: O Relație în Răcire. Cauze, Consecințe și Întrebări Deschise

În ultimele luni, peisajul mediatic românesc a înregistrat o schimbare notabilă: o parte semnificativă a presei, care până nu demult îl trata cu o anumită reverență pe Ilie Bolojan – simbol al administrației „fără pierderi” – pare să se fi întors împotriva lui. Critici acide, materiale negative și o schimbare de ton se regăsesc tot mai frecvent în spațiul public, iar întrebarea care apare firesc este: de ce?

Posibila Cauză: Tăierea Subvențiilor pentru Presă?

O ipoteză din ce în ce mai vehiculată este că Ilie Bolojan nu doar că a refuzat să acorde contracte de publicitate din bani publici către televiziuni și trusturi media, ci intenționează să elimine complet acest mecanism în orice instituție pe care o va conduce. Spre deosebire de mulți alți lideri politici locali sau centrali care „ung” presa cu bugete generoase pentru promovarea proiectelor, Bolojan a fost cunoscut pentru refuzul de a intra în acest joc al dependenței reciproce.

Această politică, dacă este într-adevăr fermă și generalizată, taie una dintre principalele surse de finanțare ale multor instituții media locale și regionale, care s-au obișnuit să supraviețuiască mai degrabă prin fonduri publice decât prin audiență sau abonamente.

Este o Idee Bună?

Răspunsul depinde de perspectiva din care privim lucrurile.

Argumente pro:

• Reducerea manipulării: Presa subvenționată de stat tinde să fie obedientă sau cel puțin selectivă cu adevărul. Eliminarea acestor fonduri poate duce la o presă mai liberă, neangajată politic.
• Transparență și eficiență: Banii publici ar trebui folosiți pentru investiții reale, nu pentru campanii de imagine mascată sub forma „informării populației”.
• Stimularea concurenței reale: Doar acele instituții media care oferă conținut de calitate, relevant și apreciat de public vor supraviețui într-o piață liberă.

Argumente contra:

• Risc de colaps al presei locale: Multe redacții regionale nu au infrastructura necesară pentru a se autosusține financiar fără fonduri publice.
• Creșterea influenței rețelelor sociale și a surselor toxice: În lipsa unei prese clasice puternice, publicul ar putea migra către surse mai puțin credibile, dar virale.
• Acces limitat la informațiile publice: Paradoxal, fără presiunea publicității plătite, unele administrații locale ar putea deveni chiar mai opace.

Se Răzbună Presa?

Este greu de afirmat cu certitudine că întreaga presă „se răzbună”, dar este evident că în lipsa fluxurilor de bani publici, o parte a mass-media și-a pierdut interesul pentru imaginea favorabilă a lui Bolojan. În plus, fără stimulente financiare, apar mai multe investigații, critici sau chiar materiale tendențioase.

Nu trebuie să uităm că presa este și ea o industrie, iar în lipsa unei piețe sănătoase și a unor finanțări curate, riscă să devină un actor dezechilibrat: obedient atunci când e plătită, agresivă atunci când e ignorată.

Concluzie

Dacă Ilie Bolojan alege în mod conștient să nu mai finanțeze presa cu bani publici, acest gest este unul curajos și consecvent cu imaginea sa de reformator. În același timp, trebuie să existe o dezbatere onestă despre sustenabilitatea pe termen lung a presei locale și despre cum putem construi un sistem media care să fie independent, dar și viabil economic.

Poate că soluția nu este în tăierea brutală a tuturor fondurilor, ci în reglementarea strictă a criteriilor de alocare și în susținerea jurnalismului de calitate, prin granturi transparente și concursuri de proiecte, nu prin contracte de „lăudat primarul”.

Până atunci, rămâne întrebarea: când presa te laudă doar când o plătești, cât de sinceră este presa?