Binefacerile suveranismului
(sau cum să-ți dai foc la casă ca să demonstrezi că ești independent)
Suveranismul românesc ne promite mândrie, respect, coloană vertebrală și ieșirea de sub „dictatura globalistă”. În realitate, livrează scandal, ridicol internațional și note de plată grase plătite de contribuabili. Dar nu oricum: cu steaguri fluturate, lozinci strigate și mult patriotism de paradă.
Justiție „suverană”, adică perfect blocată
Un exemplu grăitor: acțiunea inițiată de o avocată apropiată de AUR împotriva a doi judecători ai Curții Constituționale a României, judecători care se pronunțaseră favorabil reformei pensiilor speciale. Reforma aceea cerută insistent de societate, de Comisia Europeană, de bunul-simț elementar.
Mesajul transmis este limpede: orice tentativă de a atinge privilegiile sistemului este pedepsită. Sub masca „suveranității”, AUR ajunge astfel să apere exact Justiția pe care românii o percep de ani de zile ca fiind profund inechitabilă. Suveranismul devine, paradoxal, scut pentru statu-quo-ul corupt.
Patriotism cu lobby anti-românesc
George Simion, liderul AUR, a reușit performanța rară de a face lobby în exterior… împotriva intereselor României. Demersurile sale pentru blocarea includerii României în programul Visa Waiver sunt un caz aproape didactic de autosabotaj național.
În timp ce românii așteaptă de ani de zile să poată călători fără vize în SUA, „suveraniștii” explică partenerilor americani că România nu merită acest drept. Totul, desigur, în numele poporului român, care nu a cerut niciodată așa ceva.
Suveranismul îți îngreunează viața, dar îți spune că o face pentru binele tău.
Diplomație cu tort și hărți exotice
În registrul grotescului simbolic intră și episodul „tortului cu Groenlanda”, tăiat demonstrativ în Statele Unite. Un gest care a reușit să jignească inutil și gratuit relațiile României cu Danemarca, stat suveran de care aparține Groenlanda, fără ca cineva să poată explica exact ce interes național a fost servit.
Nu a fost o glumă inteligentă, nici un act diplomatic curajos, ci o demonstrație de amatorism cu potențial de incident internațional. România nu câștigă nimic din astfel de gesturi, în afară de reputația de actor imprevizibil și neserios.
Turism politic de lux, pe banii românilor
Apogeul ipocriziei suveraniste rămâne însă excursia parlamentarilor AUR în Statele Unite, unde s-au plătit aproximativ 1,5 milioane de dolari unor firme de lobby pentru a obține acces la Donald Trump. O sumă uriașă, provenită indirect tot din banii publici.
Rezultatul? Firma de lobby nu și-a respectat contractul, întâlnirea mult-dorită nu a avut loc, iar banii s-au evaporat. Suveraniștii care urlă zilnic împotriva „intereselor străine” nu au nicio problemă să le vireze milioane, fără rezultate, fără responsabilitate, fără explicații clare.
Export de scandal în Parlamentul European
Imaginea României în Parlamentul European este completată de episoadele repetate de circ politic:
– scandalurile constante provocate de Diana Șoșoacă, transformate în viral, dar devastatoare pentru credibilitatea delegației române;
– ieșirile lui Gheorghe Piperea împotriva Ursulei von der Leyen, formulate mai degrabă ca atacuri personale decât ca poziții politice articulate.
Critica instituțiilor europene este legitimă. Dar când ea se face prin țipete, insulte și conspirații, România nu apare ca un stat suveran și demn, ci ca unul care nu-și înțelege rolul și obligațiile.
Concluzie: suveranismul care te lasă singur
După toate aceste „binefaceri”, bilanțul suveranismului românesc e impresionant:
– reforme blocate,
– relații externe tensionate,
– milioane irosite,
– imagine internațională deteriorată.
Sub steagul suveranității, România este împinsă spre izolare, conflict și penibil. Nu mai independentă, ci mai singură. Iar nota de plată, ca de obicei, ajunge la poporul român – acela invocat obsesiv, dar ignorat constant.