România suntem noi: De ce fiecare dintre noi este vinovat pentru starea actuală a țării
Este ușor să arătăm cu degetul spre politicieni, spre “sistem”, spre “ei”. Dar adevărul pe care mulți dintre noi îl evităm cu încăpățânare este că și noi suntem parte din problemă. Nu doar martori, ci vinovați direcți pentru direcția greșită în care a luat-o România în ultimele decenii.
Votul pentru o sticlă de ulei și un kilogram de zahăr
Nu putem vorbi despre responsabilitate civică fără să ne amintim de cumpărarea votului. În prea multe cazuri, oameni au ales să-și tranzacționeze conștiința pentru o pungă cu alimente. A fost o alegere tragică, nu doar moral, ci și economic și social: pentru câteva produse, am cedat viitorul unei comunități întregi, ba chiar al unei generații. Când nu cerem programe, principii și soluții, ci ne mulțumim cu pomeni electorale, nu suntem doar victime. Suntem complici.
Absenteismul – „Ce contează un vot în plus sau în minus?”
Pentru fiecare român care nu merge la vot din resemnare, din comoditate sau dezinteres, se creează spațiu pentru ca cei corupți, incompetenți și demagogi să rămână la putere. Lipsa noastră de prezență e prezența lor garantată. A nu vota înseamnă, de fapt, a vota pentru menținerea status quo-ului. Este tăcerea care aprobă tot ceea ce criticăm apoi pe rețelele de socializare.
Nepăsarea față de implicarea civică
Când nu ne implicăm în problemele comunității, când nu cerem socoteală autorităților locale, când nu participăm la consultări publice sau proteste pașnice, transmitem un mesaj clar: „Faceți ce vreți, noi oricum nu ne uităm.” Corupția nu înflorește doar în Palatul Parlamentului, ci și în primării, în școli, în spitale, în fiecare colț unde cetățenii refuză să fie vigilenți.
Acceptarea corupției ca preț al bunăstării personale
Poate cea mai periculoasă formă de complicitate este atunci când ne folosim relațiile, pilele sau șpaga pentru a obține un loc de muncă, o promovare, o scutire de taxe sau o internare prioritară. Ne justificăm spunând că „altfel nu se poate”, dar exact această mentalitate este cea care perpetuează sistemul putred. Dacă ne e bine nouă, nu ne mai pasă că alții suferă. Dar un stat corupt nu rămâne niciodată stabil. Răul ajunge, mai devreme sau mai târziu, și la cei care au profitat de el.
Vinovăția presei – când adevărul e de vânzare
O parte importantă a vinovăției pentru starea actuală a României aparține presei. În loc să fie câinele de pază al democrației, o mare parte a mass-mediei s-a transformat într-un instrument de manipulare și dezinformare. Unele televiziuni și publicații, dependente de banii publici sau de interesele unor grupuri politice, au intoxicat constant opinia publică cu propagandă, scandaluri fabricate și agende false. În loc să informeze obiectiv, au preferat să distorsioneze realitatea pentru rating și profit.
Prin acceptarea mituirii editoriale, prin tăcere în fața nedreptății și prin denigrarea celor care luptă pentru schimbare, presa comercială a contribuit activ la menținerea în funcție a celor corupți și incompetenți. Dar și aici, responsabilitatea revine tot cetățenilor: noi suntem cei care alegem ce consumăm. Atât timp cât vom prefera can-can-ul politic în locul jurnalismului de investigație, presa va continua să reflecte superficialitatea publicului.
Ce putem face pentru a repune România pe drumul cel bun
Nu există reformă fără cetățeni activi. Schimbarea profundă începe cu fiecare dintre noi.
1. Informarea înainte de vot
Nu mai votați pentru fața de pe afiș sau pentru cadourile din campanie. Citiți programele, urmăriți dezbateri, întrebați candidații direct. Întrebați-vă: “Ce a făcut concret acest om? Pentru cine a votat în trecut? Ce propune pentru viitor?”
2. Prezența la vot
Votul nu e doar un drept – este o obligație morală față de țara în care trăim și generațiile care vin. Chiar dacă pare că „toți sunt la fel”, nu sunt. Dacă nu avem opțiuni ideale, alegem răul cel mai mic – dar alegem.
3. Implicarea în comunitate
Fii vocea care întreabă, care protestează, care scrie petiții sau participă la ședințele publice. Nu trebuie să fim toți activiști, dar trebuie să ne pese.
4. Refuzul corupției, chiar și când ne avantajează
Refuzați să dați mită. Refuzați să primiți favoruri nemeritate. S-ar putea să pierdem câteva avantaje pe termen scurt, dar câștigăm o societate mai dreaptă pe termen lung.
5. Educația civică a celor din jur
România suntem noi. Vorbiți cu copiii, prietenii, vecinii. Arătați prin exemplul personal că se poate trăi cu demnitate. Schimbarea începe în cercul nostru apropiat.
Concluzie
România nu este o entitate separată de noi. Nu este doar “țara” sau “statul”. România suntem noi, fiecare dintre noi. Și fiecare zi în care alegem tăcerea, nepăsarea sau compromisurile mici este o zi în care contribuim la declinul ei. Dar tot noi putem fi cei care o ridică. Prin alegeri conștiente, prin implicare și prin curajul de a spune “nu” corupției, indiferent de forma ei.
E timpul să nu mai căutăm vinovați în afara noastră. E timpul să fim cetățeni, nu spectator