Cum simți batranetea?

Zilele trecute, un tânăr m-a întrebat: – Ce simnti cand esti bătrâna?

Am fost foarte surprinsa de întrebare, deoarece nu mă consideram bătrâna. Când a văzut reacția mea, a fost imediat jenat, dar i-am explicat că este o întrebare interesantă. Și după reflecție, am ajuns la concluzia că îmbătrânirea este un dar.

Uneori sunt surprinsa de persoana care locuiește în oglinda mea. Dar nu îmi fac griji pentru aceste lucruri pentru mult timp. Nu aș schimba tot ce am pentru câțeva fire de păr mai puțin gri și un abdomen plat. Nu mă cert pentru că nu fac patul sau pentru că mănânc câteva „lucruri mărunte” în plus. Am dreptul să fiu puțin dezordonata, să fiu extravaganta și să petrec ore întregi privind florile mele.

Am văzut câțiva prieteni dragi părăsind această lume, înainte de a se bucura de libertatea care vine odată cu îmbătrânirea.

-Cui ii pasa daca aleg sa citesc sau sa ma joc pe calculator pana la 4 dimineata si apoi sa dorm pana cine stie la ce ora?

Voi dansa cu mine pe ritmul anilor 50 și 60. Și dacă mai târziu vreau să plâng pentru o dragoste pierdută… o voi face!

Mă voi plimba pe plajă într-un costum de baie care se întinde peste corpul meu plinuț și mă voi scufunda în valuri lăsându-mă să plutesc, în ciuda aspectului milostiv al purtătorilor de bikini. Vor îmbătrâni și ei, dacă au noroc…

Este adevărat că de-a lungul anilor inima mea a suferit pentru pierderea unei persoane dragi, pentru durerea unui copil sau pentru că am văzut un animal de companie murind. Dar suferința este cea care ne dă putere și ne face să creștem. O inimă nefrântă este sterilă și nu va cunoaște niciodată fericirea de a fi imperfect.

Sunt mândră că am trăit suficient de mult pentru ca părul meu să încarnească și să-mi păstreze zâmbetul tinereții, înainte ca brazdele adânci să-mi apară pe față.

Acum, ca să răspund sincer la întrebare, pot spune: –Îmi place să fiu bătrâna, pentru că bătrânețea mă face mai înțeleapta, mai libera!-.

Știu că nu voi trăi veșnic, dar cât timp voi fi aici, voi trăi după propriile mele legi, cele ale inimii mele. Nu voi regreta ceea ce nu a fost și nici nu imi voi face griji pentru ceea ce va fi.

Timpul care rămâne, pur și simplu voi iubi viața așa cum am făcut-o până astăzi, restul îl las lui Dumnezeu. Lunyta 🌙— în Oldsmar, Florida. 

Text preluat de la: The Soul Journey with Sarah Moussa