Două întrebări. Un singur răspuns.Cine a anulat alegerile din România?
Cine a anulat alegerile din România?
Răspunsul este unul singur: PSD.
Nu pentru că „așa spune cineva”, ci pentru că PSD deținea puterea de decizie în acel moment. Avea majoritatea politică, controla mecanismele guvernamentale și, mai ales, avea premierul. Marcel Ciolacu conducea Guvernul României, iar responsabilitatea politică pentru deciziile majore aparține celor care guvernează, nu celor din opoziție și nici unor actori externi invocați convenabil ulterior.
Când ai puterea, ai și responsabilitatea. Iar anularea alegerilor nu este un accident administrativ, ci un eșec politic grav, produs sub un guvern PSD.
Cine a adus România pe buza prăpastiei financiare?
Din nou, răspunsul este același: PSD.
În ultimii doi ani de guvernare anterioară, PSD a reușit performanța de a cheltui masiv, fără reforme structurale, fără investiții sustenabile și fără o viziune pe termen lung. Mai mult, a fost consumat inclusiv fondul de rezervă al țării, acel ultim colac de salvare destinat situațiilor de criză reală. Deficite uriașe, datorii crescute, presiune pe mediul privat și pe generațiile viitoare – toate acestea sunt consecințele directe ale unui mod iresponsabil de a guverna.
Două întrebări esențiale pentru România. Un singur răspuns onest: PSD.
O întrebare pentru susținătorii suveraniști
Dacă lucrurile sunt atât de clare, atunci apare o întrebare legitimă:
De ce sunt contestați atât de vehement Ilie Bolojan și Nicușor Dan?
Niciunul dintre ei nu a fost implicat în anularea alegerilor.
Niciunul dintre ei nu a contribuit la degradarea situației financiare a României.
Niciunul nu a fost la guvernare în momentele-cheie în care s-au luat deciziile care ne-au adus aici.
Și totuși, atacurile se concentrează asupra lor.
De ce?
Pentru că e mai ușor să creezi dușmani falși decât să recunoști vinovații reali. Pentru că e mai comod să vorbești despre „trădări” și „sisteme” decât despre responsabilitate politică concretă. Și pentru că adevărul, uneori, deranjează mai mult decât propaganda.
Dacă suveranismul înseamnă asumare și luciditate, atunci poate ar fi momentul ca întrebările să fie puse acolo unde trebuie. Nu la cei care n-au guvernat, ci la cei care au decis.